„Ceea ce mașina de propagandă alcătuită din infrastructura de ONG-uri, platforme media sub acoperire, intelectuali publici și alte structuri ale „centralei” și statului paralel nu poate sau nu vrea să înțeleagă este faptul că ROMÂNIA S-A SCHIMBAT. România nu mai este la nivelul de jos al piramidei lui Maslow… iar odată cu această ascensiune a apărut firesc și inevitabil conștientizarea nevoilor de nivel superior- exact cele pe care propaganda post-identitară încearcă să le interzică, ridiculizeze sau stigmatizeze”, scrie profesorul Paul Dragoș Aligică într-o excelentă analiză, prin care demonstrează că linia oficială de propagandă din România nu este doar retrogradă și antiștiințifică, ci reprezintă un veritabil pericol național.
„Paradoxal, chiar cifrele economice pe care, în analfabetismul lor economic funcțional, le vântură ca argument împotriva „suveranismului”- cifre pe care nu știu să le interpreteze- povestesc exact acest lucru: societatea românească a evoluat. Iar odată cu dezvoltarea economică, socială și culturală a ultimelor decenii, oamenii nu mai pot fi reduși la fricile și reflexele de la baza piramidei: sărăcie, insecuritate, penurie. Românii nu sunt atât de „stupizi” pe cât ar dori propaganda să-i portretizeze… Este un fenomen natural și sociologic previzibil: o societate precum România, odată intrată pe calea dezvoltării, ajunge la un anumit moment să resimtă și să manifeste tot mai acut nevoia de identitate colectivă, sub toate formele ei: culturală, istorică, simbolică, comunitară, democratică.
Această trezire nu este o „deraiere”, nu este o „nostalgie”, nici o „amenințare”. Este semnul maturizării unei societăți- semnul că oamenii nu mai trăiesc doar cu grijile zilei de mâine, ci își pun probleme legate de sens, continuitate, apartenență, demnitate și locul lor în lume pornind de la contextul lor social si comunitar. Exact aceste nevoi- nivelurile 3, 4 și 5 din piramida lui Maslow- sunt cele pe care discursul progresist post-identitar încearcă să le anuleze sau să le patologizeze”, explică profesorul Aligică.
„Cu cât România se dezvoltă, cu atât oamenii devin mai sensibili la dimensiunea identitară, iar reducerea lor la nivelurile inferioare (strict materialiste) devine o ofensă la adresa realității și a inteligenței publice. Cu cât presiunea împotriva acestei tendințe naturale crește, cu atât mai distructiv devine efectul asupra sistemului social, politic și de guvernanță al României. În loc să sprijine acest proces firesc de maturizare identitară, clasa dirigentă- împreună cu segmente semnificative ale mediului mediatic și intellectual- se poziționează împotriva lui. Prin această opoziție sistematică, ea subminează și destructurează întregul potențial de dezvoltare al societății românești și pune în pericol chiar structura profundă a statului național modern”, punctează doctorul în științe politice și sociologie.
„Pe scurt…Românii au început să ceară ceea ce orice societate modernizată și matură cere: o identitate clară, o voce proprie, un spațiu comun de coeziune și un cadru simbolic în care să se regăsească. Apartenență, Stimă, Autoactualizare… Paradoxul întregii situații devine astfel limpede: avem o mișcare propagandistică-intelectuală, un conglomerat de ONG-uri, platforme media sub acoperire, agenți externi și structuri para-statale care își prezintă propaganda drept „avangarda progresului” și „culmea iluminismului”, dar care, în realitate, acționează împotriva naturii și împotriva dezvoltării firești a societății românești. Este o mișcare profund retrogradă, orientată spre menținerea populației pe cale de propaganda la nivelurile de gandire si perceptie inferioare ale piramidei lui Maslow, dependente de frică, insecuritate și confuzie.
În acest context, nu e de mirare că propaganda post-identitară nu mai poate controla fenomenul emergenței unei nevoi identitare colective. E simplu: se află în contradicție frontală cu dinamica naturală a modernizării sociale. Exact de aici vine disperarea aparatului de propagandă și de „măsuri active” și explicația comportamentului său din ce în ce mai agresiv” conchide profesorul Paul Dragoș Aligică în finalul implacabilei demonstrații postată pe pagina sa.