Parcă am mai văzut filmul ăsta, în care jumătate din Europa era la cuțite și cu Rusia, și cu America… Ah, da: era pe vremea Reich-ului ăla din a cărui ambiție mureau cu milioanele europenii, acum niște decenii!
Sunt mai bine de zece ani de când atrag atenția că eticheta de „eurosceptic” e una pe cât de perfidă, pe atât de toxică. Fiindcă e de logică elementară: nu poți fi, ca european, sceptic în privința propriei apartenențe, decât dacă ai probleme mari de ordin psihic. Poți fi UErosceptic, și e chiar recomandat să o faci, atunci când vezi că Uniunea asta, în care ne-am pus atâtea speranțe, o ia razna. Și devine, pas, cu pas, un spațiu al intoleranței în numele toleranței, în care învinșii celui de-al doilea Război Mondial încearcă din nou să-și obțină victoria, cu prețul sacrificării a tot ceea ce e identitate europeană în numele… „europenismului”!
De și mai mulți ani scriu împotriva campaniei de imaculare a imaginii imperiului habsburgo-austro-ungar, care turează maxim pe la mine pe acasă și prin întregul spațiu intra-carpatic pentru intoxicarea și deturnarea mentalului colectiv. Fiindcă văd cât de sistematic se minte despre acel imperiu, cunoscut la vremea prăbușirii sale ca „închisoare a popoarelor”, și înțeleg de ce se investește într-atât în asta: trebuie lăudat, fiindcă a devenit sursă de inspirație și model pentru viitoarea UE. Și mai văd, de mult, cum teoriile lui Marx, „rafinate” apoi de ruși până la teribilul comunism din care am crezut că am scăpat, au prins din nou viață. Și cresc sub camuflajul ecologiei și al „sălvătorismului” în timp ce se pretind din nou soluție respectabilă și „de dreapta”, cale „bună” pentru viitorul acestei Uniuni! Nu știu câți au deschis ochii la cât am scris și despre asta, căci aici laboratoarele par să fi nimerit o formulă de talibanizare perfectă pentru câteva procente din populație…
Dar știu că sunt UErosceptic din bună intenție și că nu vreau ca acest proiect născut în numele respectului reciproc, al păcii și bunăstării, să se prăbușească. Și cu atât mai puțin să o facă împingând Europa, din nou, la măcel. Din păcate, cele de mai sus nu au cum să producă altceva decât o altă URSS care ferecă națiunile în cheie habsbugică, încercând să răzbune înfrângeri meritate… Dar cu adevărat înfricoșător devine totul atunci când constați că procesul e accelerat prin renunțarea absolută la rațiune și logică!
Parafrazând o afirmație-ordin a unui culturalnic de pluton, reprodusă sub diverse variațiuni de armada de „federaliști” care au sărit ca arși în ultimele zeci de ore să elimine complet gândirea, eu sunt suveranist european, deci rămân român! Vă mai trebuie multă muncă de zdrobire a realității, rațiunii și logicii ca să impuneți exercitarea unei „suveranități federale” în numele unui popor unic european, pe care nu l-ați inventat încă.
Știm că vă temeți de europeni, fiindcă ideea de stat federal a fost respinsă odată cu refrendumurile alea pentru Constituție unică prin Franța și Olanda, acum 20 de ani. Și că după aceea ați fost nevoiți să umblați pe din dos, cu Tratatul de la Lisabona. Știm și că toate astea le fac niște nealeși, întreținuți cu bani mulți de pe spatele europenilor care vor pace, dar sunt pregătiți pentru război, de un sistem tot mai centralizat în interesul unora. Mai știm și că nealeșii ăia au slugile lor, împinse pe prima scenă politică a fiecărui stat membru. Dar ce v-au transmis românii la alegerile astea pentru Capitală? Că încă mai cred într-un partid NAȚIONAL LIBERAL, că prețuiesc suveranitatea și mai dau o șansă social-democrației lepădate de „progresismul” neomarxist… Proiectele voastre politice rămân, iată, în marja comună cu tulburările psihice. Lăsați Europa să rămână europeană!