Scandalosul caz Moșteanu pare doar o picătură dintr-un pahar plin-ochi, plasat la butoanele României cu bagheta magică a democrației hibride. Șeful său politic, spre exemplu, nu și-a făcut nici până astăzi publică vreo diplomă de studii, desi acest lucru i-a fost solicitat în repetate rânduri. În 2021, Consiliul Local Timișoara chiar a lansat două proiecte de hotârâre prin care se cerea ca cei din conducerea primăriei și aleșii locali să-și publice diplomele de studii, Dominic Fritz tratând cu indiferență și acest demers.
Dincolo de faptul că este a doua plecare cu zurgălăi din cuibușorul de nebunii al „Bolojaniadei” (ce duios a mai trecut și povestea lui Dragoș Anastasiu!) sau de unele aspecte „chiuretate” cu atenție de prin CV, precum anii în care ar fi predat la o școală ajutătoare sau cei de „buticar”, gurile rele spun că și ministrul UDMR Demeter Andras și-ar fi trecut în CV un master tras la… ONG! O poveste pe cât de savuroasă, pe atât de scandaloasă, iese însă la iveală în cazul purtătorului de cuvânt al guvernului, Ioana Ene Dogioiu.
„De fapt, doamna Dogioiu este domnișoara Forga. Dar să ne scufundăm “umpic” în trecutul îndepărtat”, scrie Sorin Simion Meici pe pagina sa de facebook.
„Eram student și activam în cadrul Ligii Studenților. Iar în toamna lui 91, la o ședință a organizațiilor studențești am avut niște invitați surpriză. De la Universitatea Ecologică, filiala Timișoara. Erau doi studenți. Care ne-au invitat la festivitatea de deschidere a Universității. La Casa Tineretului. Și m-am dus. Eram curios să văd cine se înscrie la o asemenea facultate. Ceremonie frumoasă. La prezidiu, Dolfi Drimer și mulți profi de la Universitate. Motica, Val Popa și alții… Atunci am aflat că își tineau cursurile în niște săli, închiriate de la C.C.S.I.T.E.H., actuala Hidrotehnica. Era un centru de cercetare ce funcționa într-o clădire imensă, situată vis-a-vis de Casa Tineretului. Transformaseră niște birouri în săli de curs și gata facultatea”, își amintește timișoreanul.
„De fapt, Universitatea Ecologică era o vacă bună de muls. O afacere profitabilă. Marea majoritate a studenților era formată din persoane ce aveau disponibilități financiare, dar care nu reușiseră să treacă examenul de admitere la o facultate de stat. Erau și o mulțime de domnișoare, ce prestau o veche meserie, și își doreau onorabilitate. Chestii uzuale. În final, vorbim de o afacere. Care ca orice afacere funcționează pe principiul “Do ut des” – “Îți dau ca să-mi dai”… Și ajungem la anul 1995. Când a avut loc primul examen de licență la Ecologică. Bine. Examenul era organizat la Ecologică, dar profesorii erau de la București. Și a fost un dezastru. Au trecut doar câțiva. Scandal mare.
Dar a trecut.
Iar în 1996, când a dat examen și domnișoara Forga, pentru ca să nu se repete scandalul, dar și pentru a rezolva situația celor din anul anterior s-a organizat totul foarte bine.
Profesorii au fost aduși cu avionul de la București. Cazați în condiții de lux. Chefuri prelungite până după miezul nopții. Mâncare berechet, băutură-n valuri și ca să nu se simtă singuri, profesorii din comisie au beneficiat și de compania unor “folcloriste”. A mers șnur Examenul de licență. Toți au absolvit cu note mari. Chiar și domnișoara Forga. Care nu a pus piciorul vreodată prin sălile de curs. A plătit și a obținut onorabilitate. Asta e tot ce a contat. Restul e istorie”, scrie Sorin Simion Meici în rubrica sa Dileaua zilei.
În toată această „olimpiadă a impostorilor”, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, indiferent dacă a aflat sau nu pe unde i se află biroul! Să nu uităm povestea lui Nicușor, cu a sa „sorbonă de pe sate”, care de la numărul 13 a luat ochii câtorva milioane de români. Ce să te mai întrebi ce-o fi aia și cât a profesat, de fapt, în acest domeniu sau oricare altul, marele olimpic pârâcios pe la secu`? Bun de plată, vorba unui amic… Și de pus umărul la democrația hibridă!