Vă scriu după o lungă perioadă în care am renunțat la încercarea de a intra într-un dialog public, direct cu dvs. Prilejul acestui demers este dat de apropiatul eveniment REPATRIOT, organizația în fruntea căreia vă aflați, eveniment ce urmează să aibă loc la București în perioada 2–5 octombrie.
Nu cred că poate exista un context mai favorabil pentru a redeschide efortul in vederea unui dialog deschis, față în față, civilizat și la obiect. Este un dialog la care încerc să vă atrag în mod repetat, de o bună perioadă. Vine un moment în care nu cred că mai putem eluda întâlnirea directă, transparentă, în fața publicului românesc, pe care nu mă îndoiesc că îl respectați și dvs., ca și mine.
Tocmai datorită acestui respect, cred că datorăm publicului românesc o discuție deschisă, informată, despre natura activităților dvs. în fruntea Repatriot, despre diaspora românească, despre planurile de viitor privind relația acesteia cu țara și despre România viitorului și modul în care, cu toții – cei din țară și cei din diaspora – o construim.
Vreau să subliniez că demersul meu de față se limitează strict la activitățile dvs. și ale acestei organizații – REPATRIOT – precum și la acțiunile și activitățile celorlalte entități din care faceți parte și care au vizat și vizează membri ai diasporei repatriați, precum subsemnatul. Deci, pentru a preîntâmpina neînțelegeri, invitația mea la dialog nu vizează celelalte activități și responsabilități sau misiuni pe care le aveți în viața publică românească, în mediul de afaceri sau în instituțiile de profil ale statului.
De asemenea, vreau să mai notez că invitația mea la dialog nu este doar din postura personală, de membru al diasporei românești repatriate (deci cineva, un cetățean, aflat în domeniul cel mai strict de definire a misiunii organizaționale a Repatriot). Invitația mea la dialog este una din poziția mea formală de membru al diasporei românești repatriate, care este și membru al Academiei Europene și al Academiei Române și a ales să predea și să reprezinte, ca profesor, Universitatea din București, și care se adresează dvs. nu ca unui simplu cetățean interesat de diaspora ca un hobby, ci ca unei figuri-cheie, reprezentant oficial, al unei organizații care reprezintă România și statul român în interfața cu diaspora.
Regret că, în toți acești ani, nu am putut organiza un dialog serios – la obiect și nu festiv sau formulaic – în fața reprezentanților diasporei și a boardului de conducere al Repatriot. Sunt sigur că ar fi fost o discuție interesantă, mai ales că aș fi putut mobiliza și alți membri ai diasporei românești din mediul academic, de cercetare, artistic și intelectual – unii deja repatriați – care, ca și mine, în toți acești ani, NU au putut beneficia de infrastructura și serviciile de reconectare și repatriere pe care doriți să le oferiți. Personalități care, sunt sigur, ar fi putut îmbogăți întâlnirea cu observații bazate pe propria experiență și pe percepțiile pe care le au cu privire la dvs., la activitatea dvs. și la rețeaua dvs. mai largă în viața publică românească.
Dar asta este ceva remediabil, sunt sigur. Voi încerca să fac tot ce pot pentru a înainta oficial o cerere pentru o întâlnire publică cu întreaga conducere a Repatriot și a discuta modul în care organizația poate deveni mai eficientă printr-o angajare deschisă și constructivă cu întregul spectru al diasporei românești.
Până atunci însă, ceea ce este important este dialogul constructiv și buna informare a publicului. Și în acest sens reînnoiesc invitația la o întâlnire față în față publică, pentru a schimba idei despre diagnoza actualei situații în relația dintre diaspora academică și țară și pentru a vă împărtăși câteva gânduri, idei și observații cu privire la această diasporă, la relația cu țara, precum și modul în care organizația poate ajuta românii deja repatriați și care se confruntă cu campanii de ostilitate și hărtuire publică din partea unor rețele și entități românești asociate dupa toate aparentele cu persoane publice din mediul politic si economic cu interfata in zona serviciilor de informatii.
De asemenea, este important să discutăm și despre activitățile Repatriot – cu plusuri și minusuri – precum și despre activitățile rețelei de media și influență al cărei membru central sunteți, evident în măsura în care această rețea vizează membri ai diasporei repatriate (precum subsemnatul) sau potențial repatriabili (precum colegii și prietenii mei din Occident care urmăresc cu atenție activitățile, intervențiile și prestația organizațiilor și rețelelor cu care sunteți asociat și care iau decizii cu privire la repatriere în funcție și de ceea ce văd că spun și fac aceste structuri asociate cu numele dvs.).
Deci un dialog, la obiect și onest, despre un domeniu de activitate în care sunteți atât de implicat și care, sunt sigur, va ajuta la o mai bună înțelegere din partea publicului, atât a unui punct de vedere venit dinspre diaspora academică, cât și a unui punct de vedere al unor organizații de voluntari, precum punctul dvs. de vedere – cineva care își dedică puținul timp liber, într-o agendă atât de încărcată, unor activități pro bono, într-un mod atât de generos și dezinteresat.
În așteptarea unui răspuns care să confirme generozitatea și deschiderea mai sus menționate, precum și respectul pentru publicul românesc și interesul public,
Cu sinceritate,
DPA