Puțini realizează, deocamdată, ce plină de rosturi e ziua asta de luni, în care la București ne-a fost trântit în față pachetul de „măsuri salvatoare”, iar la Strasbourg a intrat în dezbatere „moțiunea anti-Leyen”.
Nu veți găsi în discursul Ursulei și al lui Ilie doar limbajul de lemn, clișeele, lozincile și baletul pe lângă fondul problemelor, tipice comunicării sovietice. Ci și mesaje limpezi despre direcție și scopuri. Dar, mai ales, vei găsi proba practică a coordonării, sincronizării și sistematicului din noua uniune sovietică ce se pretinde, monopolic, Europa.
Ați putut „admira” pe viu cum suntem „salvați” dintr-o situație economică determinată în mare măsură de ajutorul acordat de peste trei ani Ucrainei, la ordin neo-moscovit, fără să se sufle o vorbă despre asta. Ați putut admira cum se închid ochii la furturile alea de miliarde, cochet denumite „optimizare fiscală”, prin care multinaționalele se sustrag de la plăți către statul român și își trimit acasă profiturile făcute aici. Să aplaudăm încrederea guvernanților în capacitatea băștinașilor de a trage singuri căruța, zic!
Să admirăm și sincronul perfect pe călcâie realizat de Ilie și Ursula-cea-cu-frate-șef-la-superbet, în numele „salvării”! Și să aplaudăm toate măsurile, în frunte cu tăierea asigurării medicale pentru mamele românce aflate în concediu de creștere a copilului, în timp ce pachetul de care beneficiază pe la noi mamele ucrainence și copiii lor rămâne neatins… Că așa-i datina prin soviete! De ce om avea nevoie de copii, până la urmă? Nu sunt atâția migranți, cu pachetele lor cu tot, gândite de noua moscovă, care să ne înlocuiască?!
De la Ilie am aflat că avem de-a face cu un act de „responsabilitate”. În mai multe acte, de fapt, că mai urmează. Și că peste vreun an jumate va veni… „speranța”! De la Ursula am aflat că tot ce merge prost în UE poate fi ignorat, nu trebuie reparat sau însănătoșit și că „aceasta este Europa solidarităţii pe care eu o iubesc şi pe care extremiştii o urăsc”. Mare tupeu și pe extremistul ăla de Piperea, să vină cu prima moțiune de cenzură în peste un deceniu și să vorbească despre democrație, când totul e despre un amor atât de sublim!
A fost o zi pentru istorie. Pentru inestimabila, deja, istorie a noii uniuni sovietice, care a făcut proba pe viu a perfectei sale coordonări pe calea victoriei „europenismului”. Pentru noi, va rămâne de poveste. Cu exemplul de curaj al unui Gheorghe care s-a ridicat la balaur, când un slugarnic ne prăbușea carul de foc în cap, pretinzându-se Ilie-salvatorul. O poveste cu tâlc. Poate îl și înțelegem: doare atunci când îi lași pe alții să-ți scrie propria istorie!