„Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu: ce este bun, plăcut și desăvârșit” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, Romani 12:2).
„Și să nu vă potriviți cu acest veac” este un manifest de neconformism spiritual și intelectual față de spiritul, propaganda și presiunea socială a vremurilor. Este cel mai “tare” si mai “cool” lucru posibil -proaspat si viu- intr-o lume a conformistilor, fariseilor, comoditatii si blazarii…
„Veacul”, „vremurile” nu se referă doar la o perioadă anume de timp, ci sunt simbolul unei culturi dominante, al unui spirit al epocii care caută adesea conformism, supunere și adaptare necritică la normele și discursurile puterilor vremelnice— și ale majorităților manufacturate în jurul acestor norme.
Așa cum vedem, presiunea este enormă, până în punctul în care s-a ajuns ca însăși percepția cea mai evidentă a realității și cele mai elementare aspecte de bun-simț sunt puse sub semnul întrebării și chestionate. Se creează, din vorbe si cu ajutorul tehnologiei, o realitate paralelă la care ni se cere imperativ să ne conformăm…
În acest context, îndemnul lui Pavel este un apel la discernământ. Un refuz de a ceda în fața presiunilor ideologice, modei morale, manipulării afective și propagandei care definește „normalitatea” vremurilor. Este o chemare la autonomie intelectuală, la cultivarea unei minți capabile să judece critic și să rămână fidelă cautarii adevărului — chiar și atunci când adevărul devine incomod sau impopular.
Și, într-adevăr, vedem cât de mult se investește și se lucrează pentru ca cele mai elementare adevăruri să devină nepopulare, iar realitatea paralelă să fie impusă ca a doua natura — cea oficială. Si vedem cum tocmai cei care prin insasi functia sociala autoasumata de indrumatori ai minitii in modernitate, in locul clerului – adica intelectualii- au devenit truditori impotriva innoirii mintii si apostoli zelosi ai conformismului intelectual oficial.
A refuza acest joc, a nu ne conforma, a nu ne potrivi cu această diversiune (diversiune în cel mai profund sens al termenului), reprezintă cea mai elementară formă de angajament moral și intelectual prin care individul se poziționează în afara curentului dominant, pentru a-l înțelege, evalua și, dacă este cazul, a-l confrunta.
Neconformismul paulin nu este o rebeliune de dragul rebeliunii. Este de fapt o alegere de a nu reduce ființa umană la condiția de reflex al epocii sale și de automat uman sincronizat la reflexele puterilor veacului, de la vest, de la est, de sud, de la nord…. Este un efort de a tinti dincolo de si la mai mult decat atat, dupa puterile noastre limitate…
Dacă nu avem acest exercițiu al discernământului și al demnității interioare, atunci toate științele, filosofiile, titlurile, diplomele, aplauzele, dregătoriile și gloriile acestui veac ne sunt în zadar…