Că e o lovitură de stat orchestrată de Klaus Iohannis e lesne de înțeles din prima: a ieșit să ne anunțe că el rămâne șeful înainte ca CCR să vină cu anunțul argumentației, folosind-o aproape ad-litteram. O Curte în care nu se prea joacă din astea, din câte o spun specialiștii. Mai ales că-și dăduse deja girul pentru alegerile pe care apoi le-a anulat…
Am subestimat cinismul neo-marxiștilor, recunosc, scriind despre victoria pusă la cale prin intermediul „uniunii salvatorilor”. Aproape că mi-e milă de masa de zeloți USR-iști, când văd cum i-a pus pe tușă sistemul- „maivii” au slugărit suficient cauza cu puțulica prin nisip, „maivii” pot acum să moară! Tot pe guzgani bătrâni se încearcă lovitura de grație…
Mi-e foarte teamă de ceva. Am citit pe la specialiști în drept, ca să nu dau greș cu ipoteze: în narativul actual, mai devreme de 3-6 luni nu vom putea avea un alt președinte. Adaug o întrebare: ce ne facem dacă se mai și declară vreuna din stările alea speciale, care sunt la pixul lui Iohannis și îi pot prelungi auto-controlat rămânerea în jilt? Nu întreb aiurea, din vreo criză de anxiozitate. Ci pentru că, pe surse, una din cheile succesului acestui Georgescu ce vorbește singular și ferm despre pace, ar fi fost votul masiv al rezerviștilor și pensionarilor din structurile de apărare a țării. Niște băieți care au „prostul obicei” de a ține legătura, mai ales pe fondul unui scenariu de împingere a României în război direct!
Nici că se putea personaj mai potrivit pentru joaca asta: un bolnăvior de putere și huzur gratis, aflat sub amenințarea unor procese fără urmă de leac juridic, la finalul a două mandate ratate în batjocură pentru România. Ca să fie frumos de tot, mare decernat „Coudenhove-Kalergi”, premiu acordat pentru șmenurile globalizării pe Continentul European!
Să lămurim o chestie: globalizarea a fost și este un fenomen natural și absolut respectabil. Fără ea, nu am fi mâncat cartofi cu toții, nu am fi purtat țoale de bumbac pe toată mărgica asta albastră și nu am fi stat cu atâta plăcere la cafea, pentru vrute și nevrute. Problema a apărut când niște unii au transformat-o în globalism, ideologie de „șaormă cu de toate” politicile aferente. Care în lipsă de vehicul, a apelat la acel ceva aflat cel mai la îndemână: Marx și aberațiile lui stângiste, axate pe distrugerea valorilor existente, a ideii de stat, națiune și a celei de credință în Dumnezeu. Au îngroșat niște tușe despre sexualitate, au băgat la vrăjeală niște ecologisme, au mai otrăvit prin niște sloganuri ideea de libertate și…gata neo-marxismul cel pregătit să ne dea niște porții noi de comunism camuflat!
Înapoi la oile noastre, care nu suntem chiar atât de oi precum ne cred: da, e o lovitură de stat! Pusă în scenă de un bolnav ahtiat de putere, în numele unui curent muribund. UE se clatină sub loviturile de bumerang ale prostiilor proprii, americanii și-au ales calea, în dispreț total față de manevre aruncate și în calea acestui Călin Georgescu. Ce facem?
Stăm umili la cheremul bolnavului, ne lăsăm târâți din nou în dispreț și chiar în război? Asta e Republica lui Klausy, o dictatură. Îi lăsăm să-și savureze victoria revoluției neo-marxiste sau ne împlinim Revoluția Noastră, 35 de ani mai târziu? Respirăm, în sfârșit, libertate în acest decembrie, sau îi lăsăm pe ei să ne aleagă destine și în anul ce vine?