„Dacă guvernul vrea să ajute consumatorii de utilități, persoane fizice sau IMM-uri, atunci ar trebui să utilizeze de urgență posibilitatea pe care i-o oferă art.72 din OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață (…) Guvernul poate stabili contracte-tip cu caracter obligatoriu”, atrage atenția avocatul Gheorghe Piperea pe pagina sa de socializare.
Cel puțin până la finalul crizei energetice, guvernul ar trebui „să impună prin HG un contract – tip obligatoriu, care să conțină prețuri reglementate, modalități obligatorii (opozabile furnizorilor) de emitere și încasare a facturilor, modalități de negociere/mediere a situațiilor de criză a contractelor și de reducere a poverii consumatorilor” consideră avocatul.
Citește și: „Energie”… pentru economiile altora!
El atrage atenția și asupra faptului că în contractele de furnizare de gaze „sunt clauze sau cutume care permit transformarea metrului cub de gaze în kwh, fără ca această transformare să fie clară și inteligibilă și fără posibilitate de negociere directă cu consumatorii. Așa-numita putere calorică, măsurată în kwh, nu numai că nu este explicată neechivoc în contract, dar facturile conțin valori complet diferite pentru consumuri identice. Aceasta este o clauză abuzivă similară clauzelor de dobândă variabilă, de comision de risc sau de risc valutar din contractele cu băncile, de mii de ori sancționate de tribunale în anii anteriori. În plus, ele sunt generatoare de dezechilibre contractuale și supra-îndatorare a consumatorilor, permițând furnizorilor de utilități să majoreze discreționar factura (care este și titlu executoriu în sine, conforma art.42 alin.6 – 1 din Legea nr.51/2006). De exemplu, la o presiune și un volum mai mic de gaz la robinet și la un conținut mai mare de mercaptan în raport de conținutul de gaz propriu-zis, kilowații-oră facturați ar fi egali sau chiar mai mari decât cantitatea efectiv consumată. Contractul- tip de la guvern ar trebui să elimine această clauză din contract”, punctează avocatul Gheorghe Piperea.