„De foarte multe ori multinaţionalele protestează atunci când guvernul majorează salariul minim pe economie, susţinând că firmele şi piaţa ar trebui să decidă care este nivelul salarial. Dar ce te faci atunci când firmele se înţeleg între ele să nu accepte angajaţi de la concurenţă sau să nu crească salariile peste un anumit nivel?” se întreabă economistul Cristian Hostiuc în Ziarul Financiar, după ce Consiliul Concurenței a declanșat o investigație în rândul câtorva mari companii străine care activează în România, suspectate că ar recurge la practici ce afectează grav piața muncii.
Investigaţia a fost declanşată ca urmare a informaţiilor primite pe Platforma Avertizorilor de Concurenţă și apare într-un context deja „bătătorit” de autorități naționale similare din Europa, precum cele din Lituania, Ungaria, Polonia sau Portugalia, care anchetează și sancţionează în ultimii ani acorduri de tipul „no-poach” şi de fixare a salariilor derulate de multinaționale în țările lor. Prin astfel de practici, marii angajatori privați pot ajunge să facă efectiv „jocurile” pe piața muncii, dincolo de legislație, de interesele lucrătorilor și ale societății, în ansamblu.
În România s-a înrădăcinat un adevărat paradox de-a lungul ultimului deceniu: marile companii pun sistematic „placa” despre insuficiențele forței locale de muncă și împing lucrurile spre „importul” de lucrători asiatici sau africani, în timp ce românii plecați în Occident din cauza lipsei locurilor de muncă sau a salariilor de câteva ori mai mici au ajuns de ordinul milioanelor. Un alt fenomen constatat, dar aproape deloc combătut, este „exportul de profit” către țările de proveniență ale marilor companii, care au perfectat formule de sustragere de la impozitarea profitului în plan local. Investigația declanșată de Consiliul Concurenței vizează, deocamdată, câteva nume grele din industria de automotive și s-a soldat deja cu o amendă de aproape 450 000 de lei pentru o companie care a refuzat din start să se supună inspecției.
Trackbacks/Pingbacks