La 70 de ani de la Declarația Schuman şi la 13 ani de la aderarea la blocul comunitar, România serbează oficial Ziua Europei- zi dedicată „păcii și unității europene”. Cinism istoric? Ani la rând, România a sărbătorit, la aceeași dată, Ziua Independenței. Senzația de cinism e întărită de îndată ce constați că suveranitatea națională, element fundamental în Declarația lui Schuman și piatră de temelie în fondarea Uniunii Europene, se numără azi printre cele mai atacate noțiuni din agenda UE. Dar…cum stă România, practic, după 13 ani ca membru al acestei „Uniuni”?
Pe „tablă”, totul e minunat! Până începe „să scârțâie creta”…
În cifre oficiale, dezvoltarea țării este fără precedent. Potrivit celor mai recente date furnizate de Eurostat, PIB-ul României a atins 223 de miliarde de euro, devansând ușor Cehia, cu care împarte locurile 13-14 atunci când vine vorba de contribuția statelor la PIB-ul Uniunii Europene. Din cifre, suntem și peste Portugalia, Grecia sau Ungaria. Tot oficial, suntem pe primul loc la viteza internetului sau la producția de porumb și floarea soarelui. Însă tocmai din acest punct, creta începe să „scârțâie pe tablă”: exportăm materie primă, care este prelucrată în statele vestice şi apoi produsele cu valoare adăugată sunt importate de România. Un întreg lanț care ar produce plus-valoare în plan local ocolește, practic, țara noastră.
„Este de neînţeles să avem o balanţă negativă pe zona agroalimentară. Este clar că exportăm materie primă şi importăm produse finite. Cred că a venit momentul, şi în acest moment se caută soluţii, să producem pe cât posibil pe plan local. Este cazul să discutăm şi de reindustrializarea României, inclusiv cu susţinere de la buget, capitalizarea nu se poate face doar din partea mediului privat. De asemenea, să valorificăm turismul, pentru că avem o ţară deosebit de frumoasă, însă aici este nevoie de infrastructură“, remarca zilele trecute pentru ZF profesorul universitar Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice Bucureşti.
Este, fără doar și poate, o declarație elegantă. Adăugând la aceasta faptul că jumătate sau chiar mai mult din terenurile agricole ale României sunt controlate de oameni de afaceri din vestul dezvoltat al Europei, lucrurile încep să fie mai lesne de înțeles. Autoritățile din România par să se ferească de realizarea unor statistici exacte în acest sens. Singurele date certe vin tot dinspre UE și arătau acum câțiva ani că procentul de 40% fusese déjà depășit. Despre gradul de dezindustrializare a României, cel mai corect vorbește numărul milioanelor de români plecați la muncă prin vestul dezvoltat al Europei. Din industria complexă de altă dată a României, a mai rămas una de subcontractori şi „outsourcing”, în care companiile din vest plătesc salarii de câteva ori mai mici decât o fac pentru angajații lor de acasă.
Și la alte capitol stăm la fel. „În România 87% din capitalul din sistemul bancar este străin și băncile străine îl conduc… în biata Românie, firmele care obțin 70% din PIB, adică cele mari, participă la finanțarea cheltuielilor bugetului României cu numai 45%, bugetul fiind susținut de fapt de către săracii României (micile firme) în proporție de peste 55%, deși acestea nu realizează decât 30% din PIB”, tranșa recent analistul economic Ilie Șerbănescu. Ilustrativă pentru România momentului- o altă situație, aflată în plină desfășurare. Este „război” franco-german pe consumatorul român de gaze. Engie vrea să „fure” din clienții casnici ai E.On, după cum titrează publicația de profil Economica. Încă un domeniu înstrăinat pe mai nimic, în care alții fac bani grei pe structuri puse la punct de o Românie care a trebuit să le vândă, în loc să bage tot profitul în pușculița proprie. Că marile companii transnaționale au făcut tradiție din metodele prin care își sustrag de la impozitare grosul profitului făcut în România este un alt „secret al succesului”….altora!
O demonstrație de forță edificatoare
Și, atunci…ce este uniunea de state construită, teoretic, pentru pace și mai-binele tuturor membrilor săi, căreia îi urăm astăzi „la mulți ani”? O demonstrație de forță edificatoare s-a consumat chiar zilele trecute, când Curtea de Justiție a UE a suferit cea mai dură punere la punct din istoria sa. Într-o decizie care pune „în cui” mult-așteptatul plan de sprijin european al economiilor, Curtea Constituțională germană a calificat ca „îndoielnică” răscumpărarea masivă de datorie publică de către Banca Centrală Europeană. Instanța supremă nu va autoriza Banca Centrală a Germaniei să participe la acest program anti-criză, dacă BCE nu demonstrează în trei luni că „beneficiile pentru economie sunt mai mari decât inconvenientele”. Practic, judecătorii de la Karlsruhe au demonstrat „cine-i șeful” și câtă „uniune” permite…
Revenind la „oile noastre”…
…care au ajuns, acum vreun an, să deranjeze și la propriu, prin simplul fapt că sunt preferate altor importuri de către țările extra-comunitare, tradițional mari consumatoare de ovine…
Tot pe 9 mai se împlinesc 143 de ani de când România și-a câștigat independența. La această dată, în 1877, avea loc sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților, care a proclamat independența de stat a României. Parlamentul a adoptat declarația de independență în aceeași zi, principele Carol promulgând-o a doua zi, pe 10 mai, sub numele de „Proclamație”. Acesta este și micul subterfugiu împins „din umăr” de oficialități, pentru ca Ziua Independenței de Stat să nu mai „pice” de Ziua Europei, ci după…La mulți ani, România! Și azi, și mâine, și pentru totdeauna!