Nu vi se pare că prea curg fluviu, de niște ani încoace, acuzele la adresa Bisericii Ortodoxe Române? Ba cazuri de popi nedemni de sutană, ba că ridică prea multe și prea mari biserici, ba că nu desfășoară activități social-caritabile, deși s-ar îmbogăți neachitând taxe și impozite, ba câte o bășcălie dintre cele mai năroade… Nu că n-ar exista indivizi care au făcut din popie o meserie, lipsiți fiind de har, sau că nu am văzut la câte unii mașini mai scumpe decât mi-aș permite eu vreodată. Dar parcă e prea de tot și din toate pozițiile… Așa că, hai să aruncăm o privire mai adâncă și să gândim ceva mai liber !
Biserica se află în topul încrederii la români în mod tradițional. Practic, pe primul loc atunci când vine vorba de instituții sociale sau private. Nu e un lucru întâmplător. Dincolo de faptul că încă suntem o națiune dominant religioasă, Biserica Ortodoxă Română și-a purtat cu fruntea sus rolul de părinte al nației. A militat pentru valori, tradiție, uniune. Dacă stăm bine să ne gândim, e singurul loc în care nația nu este înjurată, ci se încearcă tămăduirea rănilor ei și întărirea în fața provocărilor unui viitor tot mai nesigur. Buuuun… Aflu că această instituție, blamată ca fiind îmbogățită și „egoistă” (într-o manieră care aduce, zic eu, tot mai clar a campanie de denigrare) a realizat într-unul dintre anii trecuți venituri de aproape 65 de milioane de euro. Trebuie precizat că, la fel ca în cazul altor culte religioase, BOR beneficiază într-adevăr de facilități fiscale din partea statului. Veniturile bisericilor din donaţiile oamenilor și din activităţi comerciale (vânzare de lumânări, cărți, calendare sau icoane) sunt scutite de impozite dacă sunt folosite pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult. Și cam atât. În rest, se achită taxe și impozite, sunt plătite salariile personalului clerical și neclerical, se construiesc noi lăcașuri de cult sau se restaurează altele vechi, este finanțat postul radio-tv Trinitas etc… Să tragem linie peste toate acestea. Unul dintre principalele reproșuri aduse BOR este că nu desfășoară activități social-caritabile. Ei, bine, știți cum stă de fapt treaba? La venituri de aproape 65 de milioane, BOR cheltuia în acel an vreo 20 de milioane de euro pentru activități de asistență socială și filantropică și pentru ajutorarea sinistraților. Vi se pare chiar de reproșat?
Și atunci… ce o fi?
Să facem un salt, chiar pe tema activităților social-caritabile, la vreo companie ce pare super-binefăcătoare, dacă te iei după ce vezi pe la televizor sau prin ziare. Să ne oprim la OMV Petrom, de exemplu. Despre care Adrian Năstase spunea senin după semnarea privatizării că „cine conduce Petrom controlează economia românească, iar cine stăpânește economia poate controla și politica”. O privatizare cu multe semne de întrebare, de la bun început: a fost solicitată de Banca Mondială prin programul PSAL 2, realizată în schimbul unei sume derizorii în comparație cu valoarea, a transformat o companie controlată de statul austriac în factor geopolitic pe continentul European. Și acum te umflă râsu-plânsu: în momentul achiziționării, OMV avea o producţie de aproximativ 14.000 de barili pe zi, iar Petrom de vreo 220.000 de barili pe zi! Pentru a putea achiziţiona compania românească, OMV a trebuit să se împrumute cu 550 milioane de euro! Să mai punem că odată cu „afacerea” s-a dus și exploatarea resurselor deținute… Logica economică și cea politică sunt complet anihilate! În fine: știți cât a investit în acțiuni sociale pe la noi, această companie ce aruncă bani serioși în reclame care o fac să pară super-binefăcătoare? 3,8 milioane de euro, în același an avut în discuție. La venituri de peste 4 miliarde de euro! Între noi fie vorba, și-au scos de căteva ori investiția în anii scurși de la privatizare…
Vreun gând care începe să vă sâcâie? Vreo schimbare de paradigmă? Vreo revelație?… Sau vă lasați în continuare pompați într-o vânătoare în care regizorii au înlocuit vrăjitoarele cu popi năstrușnici? Deschideți bine ochii și urechile la acest film: s-ar putea să vedeți ce adevăr e dincolo de popii din distribuție. Și să auziți, tot mai încet, cântecul de lebădă al suveranității noastre…